Cu aripa ei imi inveleste sufletul rece,
De langa mine nu vreu sa plece,
Ochii albastri si parul,parte din soare,
Cu ea nu existe durere sau intristare.
E mana ce-mi alunga amintirile in desert,
Ma face sa cred ca totul e perfect,
Fara nici un defact,invelit in lumina,
Te iubesc mult faptura divina.
Sufletul meu de mult hoinareste,
Dar sa oprit si imi spune ca te iubeste,
Nu mai clipeste,fara dragostea ta,
Te vrea pe tine nu pe altcineva.
Vreau sa te am aproape in noptiile de iarna,
Sa nu simt a frigului rece palma,
Ce vrea sa ma mangaie incet pe ploape...
Si sa-mi trimita sufletul tot mai departe.
"dupa cum ai spus...se pot aseza si diamante pe hartie atunci cand iubesti...dar care sunt mai valoroase..?acele diamante care sunt impletite din fericire...dragoste..implinire si zambete...sau acele diamante ce le'am slefuit cu lacrimi si tipete reci..?ma bucur ca in sufletul tau exista iubire..caldura si liniste...oricum,scrii minunat..iar persoana care te inspira sa asezi aceste randuri pe hartie...este intr'adevar un inger...ingerul tau..."
RăspundețiȘtergereimi place la nebunie cum ti-a iesit blogul. e super :X>:*
RăspundețiȘtergereviata e mult mai frumoasa cand iubim si noi, ca persoane ne transformam in persoane mai bune, mai speciale ...
poezia e jos palaria, nu trebuie sa-ti mai spun, pui:*>:D<
ai acelasi profil ca al meu acum .... :))
RăspundețiȘtergerefrumos scris;)