sâmbătă, 30 aprilie 2011

Cersetor

Poti sa vezi in ochi lui caprui,
De mult ca e copilul nimanui,
Il vedeai in fiecare dimineata,
Purtand un zambet fals pe fata.

Ce vina are ca a fost chinuit de copil,
Si ca sta acum si te priveste umil?
E unul dintre cei care demonstreaza in continuare,
Ca destiu asta pervers nu bucura pe fiecare.

In loc de noapte buna,lua pumni si picioare,
De parca nu ea dat viata destui si da in continuare,
Nu ai timp sa vezi lacrimile din ochii lui caprui,
Nu te-ai gandit niciodata cum e sa fi in lucul lui.

Si tu esti un cersetor ca el,
Numai ca tu esti la un alt nivel,
Tu pe cap acum nu ai nimic,
Dar el a avut grija de altul mai mic.

marți, 26 aprilie 2011

Lumina

Te uitai in lumina ochilor mei,
Acum o sa vezi intuneric in ei,
Doamne iti multumesc ca sa terminat,
Si ca am aflat cine esti cu adevarat.

Acum chiar pot sa imi plang de mila,
Nu ma vedeam in postura umila,
Eram cersetor din nemilosul print,
Nu vedeam cum cu dintii te-ai prins.

Nu vedeam cum ma injunchiai in spate,
Dar cu suferinta treceam mai departe,
Te lasam sa imi furi iubirea,
Dar acum ai ramas cu amintirea.

Acum iti spui oare ce sa ai fac,
Din ingerul meu a ajuns un drac,
Am ajuns sa fiu mereu asa,
Din vina multora si din vina ta.

Strain

Sufletul de mine e strain,
In noapte vad un zambet hain,
Fara somn si de ganduri plin,
Compun un vers sublim.

Cred ca Dumnezeu ma vrea aici,
Sa stau creand printre cei mici,
Fara ca cineva sa isi dea seama,
Cum imi traiesc eu drama.

Acum numai noaptea ma inveleste,
Aud cum luna la ureche imi sopteste,
Ca cineva de sus ma iubeste,
Si cu greu de rele ma fereste.

De pe cer coboara o stea,
Sa imi stearga din suflet lacrima,
Imi aprinde in noapte focul creator,
Care ma ajuta printre versuri sa zbor.

In noapte

In ceata am ascunt sufletul,
In piatra mi-am inchis zambetul,
Printre versuri sunt pierdut intotdeauna,
Cu melancolie stau si privesc luna.

Eu am ales asa de la inceput,
Daca nu ai observat asta am vrut,
Fara ca tu sa iti dai seama,
Plangeai dupa mine ca dupa mama.

Poate e un dar sau poate un blestem,
Mintea intunecata sa o avem,
Poezia ma ridicat mereu mai sus,
Cu stil am zis ce aveam de spus.

Stau si privesc luna si stelele,
Acum numai ele imi sunt lacrimile,
Luna imi e sufletul pereche,
Cand stau singur intr-o camera veche.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Un ocean de ganduri

Un ocean de lacrimi simt,
Ochii mei incet se sting,
Un ocean de vise ai sters,
Ai ales sa fi ultimult vers.

Nu stiam ce va urma,
Si daca o sa pot candva,
Sa iti sterg lacrima,
Chiar daca e din vina mea.

In sinea ta nu stiai ce e,
Dupa atatea zile amare,
Pe drumul vietii singur am mers,
Am ales sa fiu ultimul vers.

In albastru absolut ma pierd,
Nu mai am pe cine sa desmierd,
Stau acum printre lacrimi si suspine,
Sperand ca vor venii zile senine.

vineri, 15 aprilie 2011

E simplu

Viata nu e un loc unde e loc de regrete,
Nu e loc de glume si zambete,
E loc doar de ura si vointa altora,
Acum cand nu mai esti in viata mea.

Ai dat un sens cuvantului iubire,
Acum tot a ramas o amintire,
Sunt greseli si poate sunt rare,
Dar ma simt bine in bratele tale.

Au fost multe greseli si poate,
Numai noi am trecut peste toate,
In mintea mea sunt amintiri de praf pline,
Acum nu mai e nimeni in inima la mine.

Uite ca viata trece si inveti tot mai multe,
Dar de mine sunt deja stiute,
Nu mai incerca sa fi cea ce nu esti,
Stiu cum gandesti,stiu ca o sa gresesti.
















sâmbătă, 9 aprilie 2011

Familia mea

Am fost lasat singur pe lume,
Nu mereu gust din asa zisele glume,
Tatal meu a fost asa cum a fost,
Acum e departe nu mia are rost.

Mama ce mereu se ridica cu pretentii,
Asteapta de la toata lumea numai atentii,
Daca fac o greseala e scandal mare,
Nu tine cont cat sufletul ma doare.

Mai am un frate foarte alintat,sti ce zic,
In viata asta lui nu i-a pasat de nimic,
A primit aproape tot ce si-a dorit,
Asta se intampla de cand a fost mic.

Mai sunt si eu,stau si inghit in sec,
Deabea astept din casa asta sa plec,
Sunt umarul pe care plange mama,
Doar atunci ca exist isi da seama.

Fantezie

Soarele in viata ta demult a apus,
Am plecat si au ramas multe de spus,
Am plecat si am lasat lacrimi,
Printre cuvinte si multe patimi.

Crezand in vorbele de sarte,
Intelegand de la altii ca nu se poate,
Ca el sa iubeasca o persoana ca tine,
Defapt lui fara tine nu ai e bine.

Nu iubesc imaginea si banii,
Iubesc sufletul curat sti bine,
Iubesc sa vad cum trec anii,
Numai alaturi de cineva ca tine.

Epic,eronat sau poate fantezie,
Cu care pun eu versuri pe hartie,
Fantezia care niciodata nu va disparea,
La fel ca dulcea privirea a ta.

joi, 7 aprilie 2011

Ganduri in zadar

Fara sentimente,fara sa te iubesc,
Nu imi dadeam seama cat te ranesc,
Nu imi dadeam seama ca o sa tin la tine,
Acum cand sunt departe simt ca nu-mi e bine.

Imi pare rau pentru tot ce a fost,
Atunci spuneam ca nu are nici un rost,
Sa imi dau sufletul pentru cineva ca tine,
Dar se pare ca l-ai scos tu din mine.

Acum poate realizez cat de mult am gresit,
Acum imi dau seama cat de mult m-ai iubit,
Eram un golan veritabil cu inima de gheata,
Dar a ajuns sa se topeasca chiar la tine in fata.

M-ai mintit,te-am iertat si-am mers mai departe,
Cu gandul ca poate se vor sfarsi toate,
Se pare ca Dumnezeu nu a vrut sa fie asa,
A vrut sa ne iubim si sa ramai numai a mea.

luni, 4 aprilie 2011

Focul din sufletul tau

O lume noua in fata iti apare,
Si cuvantul meu foarte tare doare,
A fost de mult si a fost pentru ultima oara,
Acum ai inima nepretuita,o piatra rara.

Acum descoperi alta parte din mine,
Ti-o arat,desi stiu ca nu e bine,
Am aprins focul din sufletul tau,
Si stiu ca o sa arda mereu.

De mult nu mai e foc in privirea mea,
Sti ca viata cu mine a fost foarte rea,
Am luat multe palme de la viata,
Si am invatat sa privesc in fata.

Acum privirea se intoarce la tine,
Te privesc si nu imi e bine,
Acum imi e dor de buzele de catifea,
Si de iubirea din privirea ta.

duminică, 3 aprilie 2011

Ploaia

Te uiti cum cerul vietii tale se intuneca,
Nu mai e nimeni sa te traga de maneca,
Sa te trezeasca la adevarata realitate,
Sa te ajute sa treci mereu peste toate.

Ai ramas singur si nu iti mai amintesti,
Cum e sa ai pentru ce sa te trezesti,
Ca o statue stai in ploaia de cuvinte,
Fara mine nu iti dai seama care minte.

Ploaia de amintiri te macina mereu,
Nu iti mai incalzeste inima nici un curcubeu,
Chiar imi pare rau pentru tot ce a fost,
Acum realizez ca nu avea nici un rost.

Nu uita ca ploaia spala toate pacatele,
Acum ai din nou ocazia sa imi intorci spatele,
Stiu ca am gresit si imi cer iertare,
Jur ca nu se mai intampla pana data viitoare.