Chipul ei am inceput sa il uit,
Poate ca inima am dato imprumut,
Unei fete absolut minunate,
Ce lacrimile mi le-a facut uitate.
Acum zbor liber pe cerul albastru,
Nemuritor si maret precum un astru...
Gandul nu imi mai zboara la ea,
Ca mi l-a furat altcineva din umbra ta.
Acum zambesc la fel ca in prima zi,
Mereu glumet si cu gandul la prosti,
Mereu cu un pas in fata tuturor...
Si nu stiu cum lipseste al ei dor.
Totul e bine cat imi place ce fac,
Cum imi place sa fiu mereu Drac
Si nu mai simt nevoia cu ea sa ma impac,
Poate ca nu o mai plac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu