marți, 27 septembrie 2011

Va veni si bine

Acum sunt singur cum am fost mereu,
Doar eu stiu prin ce trec si bunul Dumnezeu,
Oricum nimenui nu-i pasa prin ce trec,
Prin ce ape pline de amar ma inec.

Copilaria sa dus parca suflata de vant...
Si despre ea nu pot spune un cuvant,
Pentru ca nu a fost cum am vrut eu,
Dar de acum o sa fie cum vreu mereu.

M-am saturat mereu sa depind de lume...
Si cand imi e greu ei sa ma ia cu glume,
Daca nu imi da viata atunci imi iau eu,
Pe riscul meu cum a fost la bine si la greu.

Sunt egois si asa voi fi mereu,
Daca nu imi da nimeni stiu sa imi iau eu,
Daca e rau fac din el bine...
Si poate o sa stea cineva alaturi de mine.

2 comentarii:

  1. nu, chiar nu ai nevoie de comentariile mele ca sa stii faptul ca esti un adevarat poet....

    RăspundețiȘtergere
  2. stii, ce ai scris in poezia asta, mi se potriveste si mie ... uneori dezamagirile sunt mari, dar mereu trebuie sa gasim puterea de a merge mai departe si cum spune si titlul poeziei tale ,,va veni si bine":):x
    speranta moare ultima :)

    RăspundețiȘtergere