Cand trandafirii mor

A fost o data un baiat si-o fata,
Dragoste curata de nimeni aflata,
Stiau ca se iubesc si nu au aratat,
Intr-un final s-au combinat.

Anturaj de derbedei,asta schimba tot,
Chiar daca ea era pentru el un antidot,
Ea nou iubit,el spunea la-s ca pot,
Doar fara ea eu nu-s mort.

Ea il iubea mai mult decat orce,
Nu credea ca el o sa plece,
Supea:"e doar distant si rece...
Sigur de langa mine nu o sa plece".

El a plecat si ea atunci si-a dat seama,
Si spunea:"el ma iubeste mai mult decat mama...
Dar e prea tarziu deja el nu mai e,
Pacat ca am ramas doar cu o amintire.

El o privea tot timpul de acolo departe,
Cu lacrimi in ochii se ruga pentru ea in noapte...
Si spunea ca toate se rezolva imediat,
Dar a aflat ca ea cu altul sa combinat.

Cu lacrimi in ochi spunea ca poate,
Ca o sa treaca treptat toate,
Da intr-o zi ea la sunat pe el,
Cu prietenii lui din cartier.

A vrut sa se inpace,el a primito inapoi,
Dupa ce ea a arucat sentimentele la gunoi
Si acum dupa 2 ani amintirea lui doare,
E ca o floare intepatoare,plina de culoare.

Chiar si dupa ce trandafirii mor,
Amintirile cu el inca dor,
Chiar daca e departe il simti aprope...
Si in noapte auzi ale lui soapte.