duminică, 21 august 2011

Un graunde de adevar intr-un munte de minciuni

Candva o sa te poarte pasii chiar in calea mea,
Atunci cand inima ta nici macar nu stia,
Ca eu eram langa ea,nu langa altcineva,
Poate ca stia,va recunoaste candva.

Nu mai am grija de tine ca nu are rost,
Te las linistita in probleme daca gandesti prost,
Pana la urma pe mine nu ma mai doare nimic,
Poate un pic,da e chiar foarte mic.

Acum trandafirii rosi asteapta o alta persoana,
Astepta infloriti chiar daca e toamna,
Asteapta un suflet bun care sa ai iubeasca...
Si la pieptul ei sa se ofileasca.

Lumea asta rea uite ca vine si trece,
Numai unul ramane cand iti e rece,
Ramane mereu nu doar cate o data...
Pentru ca sufletul lui iubeste o singura fata.

Nu ai e frica de absolut nimic,
Asa a invatat de cand era foarte mic,
Nu ai e frica sa iubeasca chiar de e tradat...
A cazut si de jos iar si iar sa ridicat.

Vine un moment cand nu mai poti sa cazi,
Dar vine si alt moment cad in iad o sa arzi,
De dorul buzelor lui si de sarutul pe frunte,
Ea nu mai e in stare adevarul sa-l infrunte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu