Mortii ai dau sufletul amanet,
Ca bucuria sa se scurga incet,
Sa nu ma mai chinuie constiinta,
De piatra sa imi fie fiinta.
Daca e nevoie trec peste morti,
Chiar daca ai duc in nefiinta pe toti,
Cei ce nu imi vor binele si fericirea,
In inima mea nu mai are loc iubirea.
Sunt plin de ura si de ganduri rele,
S-ar putea sa te includ in ele,
S-ar putea sa nu mai prinzi dimineata,
Persoanele false imi amplifica greata.
Sunt satul de 17 ani de chin,
M-am saturat in pumn sa tot suspin,
Acum pumnu sa intarit destul,
Cand ti-l bag in dinti sa fi satul.
Am fost mic,slab si uitat de lume,
Acum cu mine nu mai faci glume,
Din cel mic,am ajuns ala mare,
Vin sa te dau jos din picioare.
Am adunat multa ura in atatia ani,
Si nu fac pe lingau pentru cativa bani,
Am invatat ce e mai periculos de la golani,
Si nu astept ca tine cativa fani.
Scriu ce am in inima si in minte,
De mine lumea sa isi aduca aminte,
Intai trebuie sa poti privi limpede in fata,
Sa dai ca mine lectii de viata.
Asa mi-am dat sufletul amanet,
Si bucurie tot nu se scurge incet,
Poate o sa incep sa vanez moartea,
O fac eu sa imi dea partea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu