Acum merg fluierand pe strada,
Aducandumi aminte cand fugeam de garda,
Imi amintesc cat de mult am suferit
Si de fiecare persoana care ma chinuit.
Nu doresc nimanui ce am trait eu,
Imi doresc doar sa va ajute Dumnezeu,
Pe voi ca eu inca mai pot suporta,
M-am obisnuit cu viata asta grea.
Uni imi tot spun ca asa nu e bine,
Eu tac,indur si scriu multe rime,
Asta e tot ce mi-a ramas de facut,
Oricum trecutul ramane tot trecut.
Multumesc Domnului ca inca pot privi,
Frumusetea pamantului si ceru-l pot iubi,
Multumesc celer ce m-au ranit cu zambetul pe fata,
Dotorita lor am invatat atatea de la viata.
Poate ca sunt nascut pentru suferina,
Mai am doar o singura dorinta,
Ca celor ce mi-au facut rau sa le fie bine,
Sa nu-si aduca aminte de mine.
Sunt cei ce au avut si au pierdut in timp,
Dar eu nu am avut nimic de cand eram mic,
Pot face orce ca nu am de pierdut,
Poate Cel de Sus asa a vrut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu