Al vietii orfan

Exista oameni lipsiti de viata,
Exista si cei fara speranta,
Sunt si cei cu lacrimi pe fata,
Ce astepta ca mine o raza de speranta.

Sunt cei ce isi vand trupul pe o paine,
Si nu stiu ce le rezerva ziua de maine,
Sunt mame ce isi vand copii pe bani,
Acesti oameni se numesc de viata orfani.

Pe mine viata buna continua sa ma ocoleasca,
Pana si soarele refuza sa ma incalzeasca,
Viata ma invatat sa fiu extrem de sadic
Si sa privesc frumusetea cu un gand angelic.

Sunt bun si in acelasi timp si rau,
Am fost aruncat si in intunecatul hau,
Am luptat sa ies si sa merg mai departe,
La 16 ani eu pot scrie o carte.

Nu imi e rusina sa spun ca sunt al vietii orfan,
Am invatat sa traiesc fara nici un ban,
Viata ma invatat absolut tot ce stiu
Si tot ea imi da putere versuri sa scriu.

Sincer chiar nu imi pasa ce cred unii,
Eu am invatat pe strada sa strang pumnii,
Am invatat cum se trece mai departe,
Asa poate o sa trec peste toate.

Acum am ajuns sa fiu singuratic ca groparu,
Acum imi astept de la viata daru,
Poate ca l-am primit de ceva vreme,
Sunt lacrimile cristaline ce imi curg pe gene.

Inca astept si cred ca roata vieti se invarte,
Si o sa am si multe amintiri placute,
Astept sa imi gasesc o data jumatatea,
Si de la Dumnezeu sa imi eau partea.

Astept cu nerabdare judecata de apoi,
Sa imi vad sufletul negru aruncat la gunoi,
Astept sa se termine odata toata suferinta,
Chiar daca imi doresc binele din toata fiinta.