Fara poezie

Fara poezia mea as fi fara suflet,
As fi ca un nemuritor fara zambet,
As fi ca un desert fara o oaza,
As fi rupt din filmele de groaza.

Poezia e bautura sufletului meu,
Cu asta o sa ma hranesc mereu,
Cu asta si cu zambetul tau de catifea,
Ce a lasat o rana adanca in inima mea.

Daca imi iei poezia,imi iei absolut tot,
Fara ea as fi ca un om cu sufletul mort,
Fara zambetul ei as fi pierdut in lume,
Ca sufletul ingerilor printre a marii spume.

Prefer sa raman doar eu un pix si o hartie,
Sa imi imaginez in viitor ce o sa fie,
Mai bine m-ai lasa in marele desert fara apa,
Decat fara poezia mea viata toata.

Imi pare rau ca iti spun acum,dar te iubesc,
Asta sunt si sti ca rare ori gresesc,
Dar mai sti ca eu nu simt durere si suferinta,
Eu am avut,am si o sa am o inima aprinsa.

Tu si poezia sunteti totul pentru mine,
Nu mi-as imagina viata fara tine,
Nu mi-as imagina viata fara poezia mea,
Si cum e sa stai cu durerea in suflet deja.