Pentru numeni si nimic

Pentru tot ce e mai bun nu mi-sa da viata,
Pentru toti banii nu mi-as vinde speranta,
Pentru nimeni si numic nu ma vand,
Poate lumea sa spuna,eu inima mi-ascult.

Pentru nimeni si nimic nu vars o lacrima,
Numai pentru mine cand cad in patima,
Am fost,sunt si voi fi singur pe lume,
Acum nu mai pot sa rad la orce glume.

Acum sunt ca o statuie cu lacrima pe fata,
Inima neagra si sufletul pierdut in ceata,
Pot iubi,pot minti,pot sa dau sau sa eau,
La nimeni socoteala nu mai dau.

Sunt alb negru intr-o lume colorata,
Care a fost de Dumnezeu uitata,
Sunt ca o stea in mijlocul noptii,
Asteptand sa vada care ai sunt sortii.

Am avut parte in viata de multe ploi,
Toata lumea m-a arncat la gunoi,
Nu imi pasa eu maridic si merg mai departe,
Poate intr-o zi o sa scriu o carte.

Focul ce arde in interiorul meu,
Va arde si va lumina mereu,
Minti inchise si intunecate,
Suflete care pot trece peste toate.

Privesc in sus si vreu sa vad ceva divin,
Aud cantecut pasarilor atat de sublim,
Simt iearba verde pe pielea moale,
Gandinduma ca sufletul niciodata nu moare.

Sunt multe de spus dar nu sunt cuvinte,
Le pastrez pline de praf la mine in minte,
Sunt multe lucruri frumoase ce merita vazute,
Sunt multe lucruri inca de lume nestiute.