Si somnul bland se aseaza treptat pe gene,
Inainte sa adorm imi curge o lacrima pe obraz...
Si iti soptesc incet ca te iubesc si raman fara glas.
Inainte sa vi tu ochii mai caprui erau a nimanui,
Iar sufletul meu plecase printre stele haihui,
Nu aveam cui sa-i soptesc un sincer te iubesc,
Dar ai venit tu si acum fara tine nu pot sa straiesc.
Acum noaptea pe tine incet te inveleste...
Si luna in locul meu soapte de amor iti sopteste,
Patul e cald,dar parca nu e destul,
Pot sa te am o eternitate si tot nu sunt satul.
Ochii tai de un albastru infinit,
Cu multa durere si dor au mai iubit,
Dar din ochii tai nu va mai ploa niciodata,
Pentru ca esti,pentru mine cea mai minunata.
se pare ca ne place sa ne schimbam stilul de a scrie :)
RăspundețiȘtergerefrumoasa poezia.
cel mai greu trece noaptea intotdeauna ... atunci iti simt lipsa si intind mana si te caut prin asternut ... si cu o lacrima pe obraz realizez ca nu esti langa mine si atunci strang perna in brate. sa te simt un pic mai aproape... pupic dulce la tine>:D<
In sfarsit cineva care a adus iarna in blog;)) Exelenta poezia!
RăspundețiȘtergere