Printre ganduri ce ma imping in ale mvreje patimi,
Te-am cunoscut pe tine pe acelasi drum trist,
Atunci cand crede-am ca eu nu mai exist.
In urma noastra lacrimile s-au transformat in trandafiri,
Acoperind toate acele oribile amintiri,
Uiti sa respiri cand iti aduci aminte acele cuvinte...
Si eu ca si tine atunci aveam sufletul inchis in cripte.
Lacrimile mi-au fost mereu lanturi de argint,
Ce m-au ajutat sa ridic totul,de ce sa mint?
Acum nu mai e nevoie iubita mea sa plangi din nou,
Pentru ca lacrimile noastre au facut bine din rau.
Sti ca nu am fost asa mereu,
Dar eu stiu ca as fi vrut sa te am la bine si la greu,
Impreuna mereu,tinandu-ne de mana,
Soptindu-ti cuvinte divine de amor sub nestinsa luna.
pui. sti k ar trebui sa te cert ... dar totusi ... versurile sunt mult prea frumoase ca sa te cert acum:*>:D<
RăspundețiȘtergeremereu stii sa spui lucrurilor pe nume intr-un mod simplu si atragator, intr-un mod care te lasa fara grai. si ma impresioneaza cum faci tu rimele. esti foarte bun la asta. si imi place mult :*>:D< pupic