sâmbătă, 1 octombrie 2011

Buze de catifea

Inima stiu ca nu ma dezamageste,
Cum zambetul ei pe orcine topeste,
Nu ma iubeste dar vad in privirea ei,
Cand citeste,sufletul in ea creste.

Poate am un loc acolo aparte,
Poate asteapta sa ai scriu o carte,
Dar sunt departe de buzele ei fine,
Ca de catifea si ea stie prea bine.

Un suflet de copil ce nu vrea sa cresca,
Indiferent ce spune lumea asta proasta,
Ea iubeste cum crede ca e bine...
Si poate si acum mai tine la mine.

Ochii caprui si zambetul fermecator,
Au scos din mine un razbunator,
Un romantic pierdut fara pereche,
Intr-o casa goala,prafuita si veche.

4 comentarii:

  1. daca as putea sa scriu cum scrii tu...foarte frumoase cuvintele tale in poezii chiar exprima ceva...imi place...

    RăspundețiȘtergere
  2. daca ai simtii ce simt si eu atunci ai putea

    RăspundețiȘtergere
  3. multi simt multe dar putini sunt cei care reusesc sa redea in cuvinte ceea ce simt....

    RăspundețiȘtergere
  4. pai poate k simt dar nu vreau k lumea sa stie...stiu si eu sa fac poezii...ma refeream la faptul k iti ekspui sentimentele...

    RăspundețiȘtergere