Ca un adevart poet stiu ce sa spun,
Ca un adevarat luptator din evul mediu...
Am sufletul la fel de nelinistit si negru.
Ca un rege peste propria-mi soarta,
Ca un tamplar imi fac din lemn o poarta,
Ca sa trec prin tot ce nu imi convine,
Spunand in sinea mea ca maine o sa fie bine.
Pe malul apei stateam ganditor...
Cum sa imi fac un bun viitor,
Pe cine sa aleg dintre cei multi,
Te-am ales pe tine desi stiam ca nu asculti.
Sunt departe si nu am ales eu,
Mai alege si Bunul Dumnezeu,
Poate ca sansa sa scurs ca nisipul din clepsidra,
Te iubesc desi nu vrea soarta asta perfida...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu