Ca-n basme

Ca-n basme ninge cu rime in mintea mea,
Scriu desi stiu ca nu vede nimenea,
Dar nu renunt orce s-ar intampla vreodata,
Poezia pentru mine e prima dragoste uitata.

Uitata doar pentru putin timp in viata mea,
Credeti sau nu,nu o poate inlocui nimenea,
Ea ma incalzeste in noptile reci,
Ea imi da speranta si luminta sa vezi pe unde mergi.

Daca nu ar fi fost,as fi inventat-o eu,
Cu inima de latin si suflet de derbedeu,
Ea ma invata sa iubesc si sa spun frumos,
Un lucru pentru mine cat e de pretios.

Vreau sa ninga iar in viata mea,
Sa mor inghetat fara sa stie nimenea,
Sa devin una cu cerul de-un albastru infinit
Si ea sa stie cat de mult am iubit.