miercuri, 9 noiembrie 2011

Primii fulgi de nea

Acum norii plang incet cu lacrimi de argint,
Ca nu esti langa mine,sa te iubesc si sa te simt,
Acum cu primul fulg de nea m-astern iar in visare,
Sa te simt la pieptul meu,uitan-d de clipele amare.

E ca un basm ce se asterne peste sufletul pustiu,
Atat de trist si-atat de rece,de parca n-as fi viu...
Si lin,duios inima-mi sopteste al uitarii cantec,
Lasandu-ma atat de rece,in al iernii pantec.

Si-apari tu ingerul meu,c-o raza de lumina,
Atat de pura,atat de calda in mana ta divina...
Si nu ma lasi sa cad din nou in abisuri de uitare,
Dandu-mi sarutul tau divin,uitand de clipele amare.

Uitati de lume;imbratisati printre mi de fulgi de nea,
Ca-n basm traim,incalzindu-ma doar privirea ta,
Stan-d pe covorul alb iubindu-ne mereu,
O vesticie de-ar dura,atat vrea sufletul meu.

2 comentarii:

  1. imi plac finalurile fericite :X credeam ca o faci trista rau:)dar ma bucur k iai schimbat sensul :*>:D< ca dupa ce k sa snt franta sa mai citesc si ceva trista ma deprima la maxim :*>:D< pupic dulce:*

    RăspundețiȘtergere
  2. "Uitati de lume;imbratisati printre mi de fulgi de nea,"...acest vers ma duce.....cu gandul la ingeri

    RăspundețiȘtergere