Fara sa mai simt a ei mangaiere,
Ma pierd iar,in lacrimi amare,
Unde nu exista mila sau indurare.
Deja imi e dor si nu stiu ce sa fac,
Ma zbat singur intre inger si drac,
Doar ea e aerul ce-l respir mereu,
Fara ea imi e foarte greu.
Simt ca totul cade usor in abis,
Vad cum se scufunda in flacari al meu paradis,
Ave-am vise si ne iubi-am sus pe un nor,
Acum sunt la pamant cu sufletul gol.
Incercati de multe am trecut mai departe,
Dar simt ca ea peste asta nu mai poate,
Nu mai razbate,ca nici eu nu mai am putere,
Sa trec iar peste zilele grele.
impreuna vom putea. singura... ai dreptate simt ca nu mai pot. dar si atunci cand gandurile mele toate se intuneca apari tu ca raza a soarelui sfant ce razbati prin neguri tulburi. am nevoie de tine enorm, nespus de mult. e greu fara tine. dar stiu ca gandurile noastre ce ni le-am facut impreuna se vor uni in aceasta lume. mie dor cumplit de tine, de simt ca nu mai pot si ma incalzesc mereu cu imaginea ta dulce ce o pastrez adanc intiparita in memoria mea ... e o dorinta mai puternica decat mine, ce doreste nebuna sa-ti incalzesca trupul gol, sa nu mai simti veninul oamenilor... te iubesc enorm iti soptesc de aripi de vant sa ma porti mereu in al tau gand. sunt aici si voi fi mereu. caci esti sufletul meu. te iubesc mult viata mea:*:*:*:*:*:*:*:*
RăspundețiȘtergeremai baiatule....mai tine seama si de măsura metrica a versurilor...daca nu,da.te pe rima alba,e frumos ce scrii,dar nu se leagă...
RăspundețiȘtergere