Stau mintit printre miile de amintiri,
Urand sutele de convorbiri,
Urandu-ma pe mine ca te-am lasar sa pleci,
A fost alegerea ta de mine sa nu te legi.
Acum puteam fi numai noi doi,
Fara griji,numai cu nevoea de noi,
Chiar imi e dor de ochii ce o data ma iubeau...
Si bratele ce de lumea rea ma ascundeau.
Asta e viata,un om bine a zis,
Ca faci in lume numai ce iti e scris,
Eu am ales sa imi scriu singur viata...
Sa nu imi poata lua nimeni speranta.
Acum te gasesc in bratele altcuiva,
Fara sa stie podul catre inima ta,
Pe care eu cu lacrimi l-am construit,
Pentru ca foarte mult te-am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu