Nopti prea lungi

Acum noapte incet peste mine se asterne...
Si o lacrima se face vazuta pe gene,
Dar merg si vorbesc incet cu stelele,
Ca nu are cine sa imi stearga lacrimile.

Deja sunt multe nopti prea reci,
Cand de langa mine nu ai vrut sa pleci,
Nu ai plecat,ai stat si m-ai vegheat mereu,
Sa raman pe veci acelasi eu.

In razele tale de argint ma regasesc...
Si doar pe tine vreu sa te iubesc,
Numai pe voi ca mi-ati fost parinti,
In fiecare noapte ma asteptati pe cer cuminti.

Luna ma invelit cu soapte de dor...
Si stelele m-au invatat al vietii amor,
M-au condus sprea lumina mereu,
Chiar daca era noapte in sufletul meu.

Sunt copilul lor cu o inima de argint pur,
Cu sufletul lor in mine eu toate le indur,
Cand nu o sa mai fie noapte in viata mea,
Atunci eu o sa fiu mereu cu ea.

Mereu pe cer colindand pruntre stele,
Doar eu,luna si visele mele,
Dar o sa imi fie dor de trandafirul meu,
Ce infloreste parca pentru mine mereu.