Ploaia

Te uiti cum cerul vietii tale se intuneca,
Nu mai e nimeni sa te traga de maneca,
Sa te trezeasca la adevarata realitate,
Sa te ajute sa treci mereu peste toate.

Ai ramas singur si nu iti mai amintesti,
Cum e sa ai pentru ce sa te trezesti,
Ca o statue stai in ploaia de cuvinte,
Fara mine nu iti dai seama care minte.

Ploaia de amintiri te macina mereu,
Nu iti mai incalzeste inima nici un curcubeu,
Chiar imi pare rau pentru tot ce a fost,
Acum realizez ca nu avea nici un rost.

Nu uita ca ploaia spala toate pacatele,
Acum ai din nou ocazia sa imi intorci spatele,
Stiu ca am gresit si imi cer iertare,
Jur ca nu se mai intampla pana data viitoare.