In ceata am ascunt sufletul,In piatra mi-am inchis zambetul,
Printre versuri sunt pierdut intotdeauna,
Cu melancolie stau si privesc luna.
Eu am ales asa de la inceput,
Daca nu ai observat asta am vrut,
Fara ca tu sa iti dai seama,
Plangeai dupa mine ca dupa mama.
Poate e un dar sau poate un blestem,Mintea intunecata sa o avem,
Poezia ma ridicat mereu mai sus,
Cu stil am zis ce aveam de spus.
Stau si privesc luna si stelele,
Acum numai ele imi sunt lacrimile,
Luna imi e sufletul pereche,
Cand stau singur intr-o camera veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu