Patimi

Sunt plin de caldura cand ai vad zambetul,
Pentru ea mi-as da chiar si sufletul,
Dar ce ascunzi in ochii tai caprui?
De ce nu spui?de ce nu vrei sa-mi spui?

M-ai lasat singur si asa mult doare,
Dar sa sti ca amintirea ta nu moare,
Totusi eu sunt purtat de vant in zare,
Ca firul de nisip,fara de culoare.

Cum am putut trai atata timp in dor,
In fiecare secunda simte-am ca mor,
Fara buzele tale de catifea mereu,
Simteam ca nu mai sunt eu.

As vrea acum luna sa ne inveleasca...
Si stelele povesti de amor sa sopteasca,
Dar sunt doar vise aruncate in vant,
De fiecare data,cand dupa tine plang.

Asta sunt gandurile mele,pline de lacrimi...
Si drumul vietii mele plin de patimi,
Plin de trandafiri mirosind a iubire,
Dar si asa tot traiesc in fericire.

Am ajuns sa iubesc tot ce e in jurul meu,
Am ajuns sa-mi pun sufletul pe foaie mereu,
Chiar daca e greu stiu ca amintirea ta o sa traiesca,
Pana cand inima mea o sa se opreasca.

Asa vreu sa iubesc

Cand te indragostesti cerul iti zambeste,
Sufletul se lumineaza si inima creste,
Te pierzi si nu sti ce sa mai zici,
Dar ai vrea sa-i spui stai putin aici.

Dragostea mereu e ca o floare rara,
Cand o veze pe ea parca te doboara,
Te omoara si te invie din nou si din nou,
Parca viata pentru tine e doar un cadou.

Ai vezi ochii si zambetul perfect,
Acel moment pentru tine e fara de defect,
E doar lumina si o sa-ti amintesti mereu,
Cum iti amintesti si primul curcubeu.

Primul fulg de nea e nimic in coparatie cu ea...
Si ai vrea sa fie mereu a ta,
Sa va mangaie luna printre trandafiri,
Acestea sunt cele mai frumoase amintiri.

Trenul catre ochii tai albastri

As vrea sa mai fiu acum langa tine,
As vrea sa te iert,dar ai un prea mare pacat,
Dar inca fierbe sangele in mine,
Cand stiu ca tu iesti si iubesti un alt barbat.

Acum am sufletul trist si inghetat,
De lacrimi sunt secat...
Si privirea sa transformat intr-un desert uscat,
De cand am aflat ca m-ai inselat.

Am ramas doar eu si luna de pe cer,
Ascultand cum imi canta in surdina al meu inger,
Dar sper ca o sa fie bine candva...
Si sunt sigur o sa iubesc si pe altcineva.

Ai fost soarele meu,dar eu nu-i pot suporta razele,
Cum nici tie nu iti pute-am suporta toate fazele,
Acum am plecat totul sa-ncheiat...
Si sunt fericit ca trenul catre tine pe drum a deraiat.

Va veni si bine

Acum sunt singur cum am fost mereu,
Doar eu stiu prin ce trec si bunul Dumnezeu,
Oricum nimenui nu-i pasa prin ce trec,
Prin ce ape pline de amar ma inec.

Copilaria sa dus parca suflata de vant...
Si despre ea nu pot spune un cuvant,
Pentru ca nu a fost cum am vrut eu,
Dar de acum o sa fie cum vreu mereu.

M-am saturat mereu sa depind de lume...
Si cand imi e greu ei sa ma ia cu glume,
Daca nu imi da viata atunci imi iau eu,
Pe riscul meu cum a fost la bine si la greu.

Sunt egois si asa voi fi mereu,
Daca nu imi da nimeni stiu sa imi iau eu,
Daca e rau fac din el bine...
Si poate o sa stea cineva alaturi de mine.

Caterinca copilariei

Am crescut de mic intr-o mahala,
Cu baieti mai mari ca mine umblam haimana,
Ne strangeam la caterinca intr-o scara din cartier,
Chiar daca nu-i convenea babei de la parter.

Umblam noptiile dupa vreun bairam,
Cumva poate faceam de ne lipeam,
Dimineata nu ne mai venea de scoala...
Si ne duceam cu vreo minciuna nasoala.

Mancam fiecare pe unde apucam...
Si daca nu aveam bani nu ne suparam,
Ieseam prin parc si ne luam de fete,
Cochete,discrete,blonde,brunete.

Apoi plecam cand disparea lumina,
Cu o fata de brat si se lasa cortina,
A doua zi toti ma intrebau cum a fost...
Eu tot cu ea de brat ziceam cam prost.

Sunt zile si zile in care faceam la fel,
Terorizam pe toti mosi din cartier,
Uni ne intelegeau,ca au fost copii si ei...
Si mai intrau in vorba cu prietenii mei.

Raiul trandafirului

Pe o patura de stele stau gandurile mele,

Pluting agala ca un fluture pe langa lalele,

Dar gandurile se oresc mereu la mine,

Cum se oreste fluturele pe a trandafirului petale fine.

Dar eu le dau mai departe printr-un sarut,

Nu cred ca mi-as dori mai mult,

Poate o inima de imprumut,nu altceva,

Ca am suferit mult cu inimioara mea.

Ma uit la trandafir si spun uite ce frumos e,

Dar in curand stiu ca nu o sa mai fie,

La fel e si cu poezia din sufletul meu,

Rezista pana cand o sa ma ofilesc si eu.

Pentru mine de mult ingerii canta la harpe...

Si raiul pentru mine nu e departe,

E chiar aproape,e chiar in jurul meu...

Si chiar as vrea sa vada toti cum vad eu.

Nopti prea lungi

Acum noapte incet peste mine se asterne...
Si o lacrima se face vazuta pe gene,
Dar merg si vorbesc incet cu stelele,
Ca nu are cine sa imi stearga lacrimile.

Deja sunt multe nopti prea reci,
Cand de langa mine nu ai vrut sa pleci,
Nu ai plecat,ai stat si m-ai vegheat mereu,
Sa raman pe veci acelasi eu.

In razele tale de argint ma regasesc...
Si doar pe tine vreu sa te iubesc,
Numai pe voi ca mi-ati fost parinti,
In fiecare noapte ma asteptati pe cer cuminti.

Luna ma invelit cu soapte de dor...
Si stelele m-au invatat al vietii amor,
M-au condus sprea lumina mereu,
Chiar daca era noapte in sufletul meu.

Sunt copilul lor cu o inima de argint pur,
Cu sufletul lor in mine eu toate le indur,
Cand nu o sa mai fie noapte in viata mea,
Atunci eu o sa fiu mereu cu ea.

Mereu pe cer colindand pruntre stele,
Doar eu,luna si visele mele,
Dar o sa imi fie dor de trandafirul meu,
Ce infloreste parca pentru mine mereu.